Roboții pentru oceane extraterestre, inspirați din creaturile marine de pe Terra

Oamenii de știință de la Universitatea Bristol, din Anglia, s-au bazat pe designul și viața unui zooplancton misterios pentru a dezvolta roboții pentru oceane extraterestre.

Aceste unități robotizate numite RoboSalps (de la salpide, animalelor din care au fost inspirate) au fost proiectate pentru a funcționa în medii necunoscute și extreme, cum ar fi oceanele extraterestre.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Deși salpidele seamănă cu meduzele, având corpul semi-transparent în formă de butoi, ele aparțin familiei Tunicata și au un ciclu de viață complex, schimbându-se între generații solitare și generații agregate, în care se conectează pentru a forma colonii.

Cum arată roboții pentru oceane extraterestre?

Roboții pentru oceane extraterestre au corpuri tubulare la fel de ușoare și se pot lega între ei pentru a forma „colonii”, ceea ce le oferă noi capacități care pot fi atinse doar pentru că lucrează împreună.

Cercetătoarea Valentina Lo Gatto, de la Departamentul de Inginerie Aerospațială al Universității Bristol, conduce studiul. Ea este, de asemenea, studentă la Centrul EPSRC de Formare Doctorală în Sisteme Autonome și Robotice Viitoare (FARSCOPE CDT).

„RoboSalp este primul robot modular inspirat de salpide. Fiecare modul este realizat dintr-o structură tubulară moale, foarte ușoară, și o elice de dronă care îi permite să înoate. Aceste module simple pot fi combinate în „colonii” care sunt mult mai robuste și au potențialul de a îndeplini sarcini complexe. Datorită greutății reduse și robusteței lor, sunt ideale pentru misiuni de explorare subacvatică extraterestră, de exemplu, în oceanul subteran de pe luna Europa a lui Jupiter”,  a spus ea.

Caracteristici inedite

RoboSalps sunt unici deoarece fiecare modul poate înota singur. Acest lucru este posibil datorită unui motor mic cu pale, folosit de obicei pentru drone, introdus în structura tubulară moale, scrie Tech Xplore.

Când înoată pe cont propriu, modulele RoboSalps sunt greu de controlat, dar după ce se unesc pentru a forma colonii, devin mai stabile și prezintă mișcări sofisticate.

În plus, având mai multe unități unite, oamenii de știință obțin automat un sistem cu redundanță, ceea ce îl face mai robust împotriva defecțiunilor. Dacă un modul se rupe, restul coloniei se poate mișca în continuare.

O colonie de roboți moi este un concept relativ nou, cu o gamă largă de aplicații interesante. RoboSalps sunt moi, potențial destul de eficienți din punct de vedere energetic și robuști datorită redundanței inerente. Acest lucru îi face ideali pentru misiunile autonome în care un control uman direct și imediat ar putea să nu fie fezabil.

La ce ar putea fi utilizați roboții pentru oceane extraterestre?

„Aceste misiuni includ explorarea mediilor submarine îndepărtate, a tunelurilor de canalizare și a sistemelor de răcire industrială. Datorită greutății reduse și moliciunii modulelor RoboSalp, acestea sunt, de asemenea, ideale pentru misiuni extraterestre. Pot fi stocate cu ușurință într-un volum redus, ideal pentru reducerea încărcăturilor misiunilor spațiale globale”, a explicat dr. Helmut Hauser, de la Departamentul de Matematica Ingineriei al Universității Bristol.

O astfel de abordare asigură, de asemenea, o interacțiune mai sigură cu ecosistemele potențial delicate, atât pe Pământ, cât și extraterestre, reducând riscul de deteriorare a mediului. Posibilitatea de a detașa unități sau segmente și de a le rearanja îi oferă sistemului adaptabilitate: odată ce mediul țintă este atins, colonia poate fi desfășurată pentru a-și începe explorarea.

La ce vor lucra în continuare cercetătorii?

Atunci când este nevoie, colonia se poate împărți în mai multe segmente, fiecare explorând într-o direcție diferită și apoi reasamblându-se într-o nouă configurație pentru a atinge un obiectiv diferit, cum ar fi manipularea sau colectarea de mostre.

„Dezvoltăm, de asemenea, abordări de control care sunt capabile să exploateze naturalețea corpului modulelor cu scopul de a realiza mișcări eficiente energetic apropiate de cele observate în salpidele biologice”, a adăugat prof. Jonathan Rossiter.

Vă recomandăm să citiți și:

„Testul cu mătura”, unul dintre cele mai stupide experimente desfășurate vreodată la NASA

Boeing a dezvăluit conceptul de avion de marfă stealth pentru conflicte

Pielea umană artificială deschide calea către o nouă terapie împotriva cancerului de piele

Materialul de construcții sensibil la temperatură își schimbă culoarea pentru a economisi energia